Curat lucru, electoratul lui Ion Iliescu nu este electoratul specific unei social –democratii autentice. Si, desi intuitia ipochimenului, potrivit careia, оn paralel cu un partid de stanga, trebuie sa existe si o societate civila cu o astfel de pozitionare ideologica, este una corecta, ne putem оndoi foarte serios ca el este cel mai credibil personaj care poate sa o constituie. Tocmai de aceea, plimbarea sa cu Petrica Roman, pe la Pitesti ori aiurea, ambitioneaza mai curand sa determine spargerea PSD, decat inventarea intelectualilor de stanga. Ion Iliescu nu este un intelectual, decat prin faptul ca are o diploma universitara. Cartile sale sunt neinteresante si nule sub aspectul valorii stiintifice. Ele nu au decat rolul de a justifica raul politic pe care existenta lui Iliescu l-a facut Romaniei si, judecand la rece, unui partid care exprima totusi niste optiuni electorale. Democratiile europene ne-o arata: dreapta si stanga оsi оmpart esichierul politic, iar teoria politica recunoaste deopotriva importanta doctrinara a liberalismului si conservatorismului, ca si a social-democratiei. Numai ca social-democratia europeana оsi are electoratul, cu preponderenta, оn mediul urban. PSD nu detine оnca un astfel de electorat. Si, оn ciuda previziunilor bune pe care Mircea Geoana le anunta pentru partidul pe care-l conduce, exista motive sa ne оntrebam оn ce masura pot fi orasenii, educati si informati, sedusi de o organizatie politica ale carei structuri nu au fost reformate? Nu ca dreapta ar fi devenit, peste noapte, un proiect credibil оn Romania. Ba, judecand cel puTin prestatia liberalilor de pana acum, as spune ca din contra. Оn vest, оn spatele partidelor politice, fie acestea de dreapta sau de stanga, se afla niste think-tank-uri, grupuri de gandire ce configureaza strategiile ideologice ale organizatiilor politice. La noi, tentativa Institutulu