Joi, оn timp ce Steaua matura Stadionul Ghencea cu favoritii de la Lens, Robert Turcescu a avut o idee nostima. Fata-n fata fiind cu Mona Musca, i-a propus acesteia un exercitiu inedit. Si anume: Sa alcatuiasca doamna Mona Musca doua echipe de fotbal pe care sa le puna fata-n fata pe arena politica romaneasca. O echipa a actualei puteri, cealalta a actualei opozitii. Iar Mona a ridicat manusa si a facut cele doua echipe.
Desigur, a facut echipele asa cum a vrut. A motivat prezenta unora, a explicat absenta altora, a vorbit elegant. A fost, ca de fiecare data in astfel de ocazii, ea insasi.
In timpul alcatuirii echipelor, Robert Turcescu mai facea cate o sugestie. Mai mentiona pe cate cineva. Una dintre aceste sugestii il nominaliza pe ministrul pentru relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu. La dansul m-am oprit si eu.
Cine este Bogdan Olteanu?
Pana in decembrie '89, s-ar fi spus despre el: este un tanar inteligent, cu dosar beton. Tata – persoana importanta. Bunica – si mai si. Intr-un cuvant, cu astfel de tineri Romania putea merge inainte linistita. Grijile zilei de maine isi gaseau intreaga acoperire cu astfel de tineri, constituiti intr-o garantie a viitorului luminos al Patriei. Al Patriei Socialiste.
In '89 insa, viitorul Patriei Socialiste s-a curmat brusc. Nu si viitorul lui Bogdan Olteanu.
Viitorul lui Bogdan Olteanu a ramas luminos. Dupa o trecere "de acumulare" pe la Universitatea Politehnica Bucuresti, anul 1993 il gaseste pe tanarul Olteanu incepandu-si studiile de drept. Cu dreptul, ca sa spunem asa, deoarece in 1994, pe cand era doar student in anul al II-lea, competentele acumulate il recomanda suficient de puternic pentru a fi consultant pe probleme juridice la un SA. Competentele acumulate, sau relatiile bunicii, acelea care mai functionau inca, spun unii. Oricum, tot inainte de a termina facultate
