Mario Vargas LLOSA
Scrisori catre un tinar romancier
Traducere din spaniola de Mihai Cantuniari,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2005, 144 p.
Scrisori catre un tinar romancier dezvaluie un Vargas Llosa mai putin cunoscut: teoreticianul. Desi a scris nenumarate eseuri si, mai cu seama, critica literara, nu a intrat niciodata pe tarimul purei teorii literare. O face in acest volum, folosindu-se de vechea conventie a epistolei, prin care se deschide catre un locutor imaginar, pe care il initiaza, in unsprezece scrisori, in tainele naratologiei. Corespondentul sau devine astfel un ucenic in arta scriitoriceasca si este, evident, foarte tinar. La adapostul tonului tandru-sfatos, utilizind stilul sau inconfundabil din romane, Vargas Llosa incheaga un minitratat de naratologie, care sa-i fie instrument nu doar tinarului sau corespondent, ci oricarui viitor scriitor. Pretextul acestei asa-zise corespondente este tocmai intrebarea „Cum devii scriitor?“.
- Pasi in descoperirea caracteristicilor fictiunii
In primele trei scrisori, Vargas Llosa vorbeste despre „predispozitie“, „vocatie“, dar, in acelasi timp, il pune in garda pe tinarul care vrea sa aleaga drumul scrisului, printr-o parabola a teniei, viermele parazit, de dificultatea acestei optiuni. Asa cum tenia nu doar locuieste un trup, ci devine una cu el, se hraneste din el si il inrobeste pina la anulare totala, tot asa fictiunea, literatura te va domina pina la servitute, chiar robie. Desi constiinta minciunii, a iluziei fictiunii este nedisimulata, a alege sa devii scriitor inseamna a accepta literatura ca destin. Romanul, dupa definitia lui Vargas Llosa, este „o fictiune care sa inlocuiasca viata“. De aceea, autenticitatea, pentru scriitorul care scrie pastrind contactul cu realitatea, este cheia unei proze desavirsite. Urmeaza apoi cautarea unui stil care sa aiba forta
