Interviu cu Iso CAMARTIN Spuneţi, în Reflecţiile de la Sils-Maria, "Border is privilege", răspunzîndu-i lui Kästner pentru care "Border is fate ". Ce fel de privilegiu poate fi o frontieră îndepărtată? Privilegiul pe care îl poate da o frontieră îndepărtată este cel al diversităţii, lucru fundamental pentru mine. Cînd eram copil am simţit asta cu mai multă acuitate, printr-o nevoie de a auzi oamenii din jurul meu vorbind în feluri cît mai diferite. Dacă locuiesc lîngă un munte, iar de partea cealaltă a muntelui se vorbeşte o altă limbă, acest lucru mi se pare deja un privilegiu enorm. Nu este neapărat o explicaţie a complexităţii necunoscutului, a paşilor pe care trebuie să-i faci pentru domesticirea lui. Eu văd graniţa, frontiera, limita, într-o perspectivă culturală, iar această perspectivă o simt ca fiind un avantaj. Aţi vorbit, în cursul festiv pe care l-aţi ţinut în faţa bursierilor NEC, la 10 ani de la înfiinţarea Colegiului, despre cei doi versanţi ai educaţiei obligatorii azi în lumea civilizată: cel ştiinţific şi cel umanist. Ce este, în fond, "the other kind of education"? Este, de fapt, un răspuns la presiunile lumii noastre, dar implicit şi la preocupările noastre actuale care vin din amîndouă părţile. Există răspunsuri care vin mai degrabă dinspre ştiinţele umane, şi celelalte, care nu îşi găsesc rezolvarea satisfăcătoare în această zonă, iar pentru a le elucida trebuie să avem acces la domeniul ştiinţific. Trebuie să putem înţelege, de pildă, ştiinţele naturii, pentru a da o explicaţie cît mai completă condiţiei umane, condiţiilor noastre de viaţă. Cred că, în zilele noastre, ştiinţele sînt, în bună măsură, ghidate de întrebările fundamentale: de unde venim?, spre ce ne îndreptăm?, de ce timpul vieţii noastre este limitat?. Toate aceste interogaţii au primit răspunsuri filozofice, putem să căutăm în această direcţie, dar există şi o serie de abordări şt