Printre formele de asociere ale inceputului de secol XX in occidentul cel mai accesibil Romaniei, adica cel francez, s-au simtit acele grupuri care si-au stabilit un context si reguli aparte de organizare si functionare in interiorul lor, conditionate fiind de perspectivele conducerii personale a propriei lor identitati, a propriei lor fiinte sociale.

Aceste forme de grupare s-au organizat astfel, si datorita faptului ca doreau sa faca fata factorilor celor mai repercursivi ai societatii, de sorginte traditionalista, cum ar fi oranduirea religioasa sau monarhismul, de aici nevoia de a-si intari autoritatea.

La inceput de veac, intr-o Romanie agrariana, vitalitatea acestor formule de organizare se simtea in largul sau doar in polii iluminarii culturale sau in cei ai controlului financiar—a se avea in vedere ca la vremea respectiva inca mai existau, probabil ca si acum formule predominant rurale in coridorul mental creat pe baza influentelor dinafara.

Cam in aceasta perioada apare in tara noastra prima "organizatie" cu caracter specific intrinsec, adresata elitelor sociale ale timpului.

Dincolo de activitatile sociale pe care le intreprind, rotaryenii pot fi considerati o "casta a alesilor", care sub paravanul unei asociatii cu scop caritativ detine puterea- atat financiara, cat si politica, daca luam in calcul faptul ca in Rotary s-au regasit membrii din mai toate partidele politice In anii douazeci apare in Bucuresti Clubul elitist "Rotary".

Acest club al selectitatilor are o descendenta franceza si scotiana, dar s-a adaptat in spectrul politic, economic si social datorita tocmai motivelor emancipatoare pe care le interceptasera feluritele personalitati in cadrul periplului lor prin occidentul elitist, datorita principialului demers liberalo-cultu