Dascalii, servitori de lux
Trei saptamani si o zi a durat greva dascalilor. Situatia lor precara vine din istoria noastra moderna, apostolatul lor fiind descris de literati si mereu ignorat de autoritati. De altfel, dascalii au fost mai întotdeauna si mai pretutindeni un fel de servitori cu carte, considerati a presta o meserie ceva mai onorabila doar decat cea a artistilor. Pedepsiti prin curbe de sacrificiu între cele doua razboaie, au fost marginalizati si dupa 1989. Dascalii, la fel ca si medicii, sunt obligati la un sir nesfarsit de examene si perfectionari, cele mai multe cu un caracter absolut formal. Sunt mereu inspectati si obligati sa completeze nenumarate hartii inutile. Inainte de 1989, ei reprezentau carnea de tun pentru diferitele campanii agricole, activitati culturale si alte munci voluntare. Pe de alta parte, o tanara termina o scoala normala si stia ca va fi educatoare ori învatatoare o viata. Apoi, dupa multi ani petrecuti la catedra, dupa ce a promovat toate gradele didactice, a aflat ca, pentru a putea sa-si continue munca, trebuie sa fie absolventa de Colegiu Universitar Pedagogic de Institutori. A continuat sa lucreze la catedra si, între timp, a urmat cursurile acelei institutii de învatamant superior. Acum a aflat ca nici respectivul colegiu nu mai este suficient pentru a-i garanta pregatirea necesara postului, fiind necesara o Facultate de Stiinte ale Educatiei. (De trei ani, ca si fostul colegiu...) Va fi socotita necalificata cu gradul I didactic cu tot ori va fi data afara, asa cum a promis noul ministru, la cateva ore dupa încheierea farsei grevei. (Un ministru care ar trebui sa intre in Cartea recordurilor, fiind primul înalt demnitar care si-a dat în judecata supusii înca înainte de a avea drept de semnatura.)
Situatia învatatoarelor si a educatoarelor este doar un exemplu. Un exemplu din nesfarsita tracasare a c
