"MOTORII SI DIRIGERISTII" MISCARILOR NATIONALE Povara vremurilor, dar si interventia armatelor rusesti au transformat faimoasa mosie a neamului Hurmuzachi, Cernauca, intr-un noian de mlastini si fanete parasite. A ramas doar amintirea unor pamanturi si a unei case de la Cernauti si mai cu seama imaginea a doar trei dintre fiii batranului Doxachi, Eudoxiu, Alexandru si Constantin, care s-au facut remarcati prin eruditia si prin patriotismul lor.

Acum, poarta boiereasca a conacului prin care patrunsesera odinioara Vasile Alecsandri sau Mihail Kogalniceanu a disparut si ea. La fel si castelul si floraria, minunata orangerie, cum era numita de stalpul familiei Hurmuzachi, batranul Doxachi.

MILOS. Castelul sau din Cernauca fusese multa vreme "un templu in care se pastrasera cu sfintenie limba si obiceiurile romanesti". Si nu e de mirare, caci "tatal hurmuzachestilor bucovineni", cum i se spunea lui Doxachi, fusese o personalitate impunatoare, care servise drept exemplu celorlalti boieri romani din Bucovina. A luptat pentru mentinerea constiintie romanilor din Bucovina austriaca. Din pacate insa, toate stradaniile sale costau. Astfel, pentru a putea gazdui nationalistii romani alungati de unguri din Ardeal, Doxachi Hurmuzachi era nevoit sa se imprumute sume mari de bani. Iar pe fondul unor datorii mai vechi, aceste imprumuturi deveneau imposibil de returnat. Isi platea datoriile vechi, parte din economiile sale, parte din alte imprumuri pe care le facea. Slabit de griji si de ani, Doxachi isi face testamentul in iulie 1850, prin care lasa averea copiilor sai.

Eudoxiu Hurmuzachi s-a nascut in 1812 si a murit in 1874. A fost un invatat scrupulos si modest, un cetatean infocat si devotat binelui public, un prieten si un frate iubitor si sincer

SCRIITOR, POLITICIAN, JURNALIST. Dintre toti, cel care a reusit sa se ridice deasupra tuturor prin studiile