Prezenta militarilor romani in Kosovo, in Afganistan si Irak a fost si este alaturi de multe alte state ale lumii. E destul de dificil sa identifici aceasta prezenta drept una singulara. Bazele militare americane din Dobrogea ne singularizeaza insa in context european si chiar mondial. Instalarea de baze militare straine pe teritoriul national e in sine, pentru orice stat independent, un moment de o seriozitate iesita din comun. Chiar daca un Comunicat difuzat de MApN dupa semnarea acordului cauta sa micsoreze semnificatia intamplarii, precizand ca nu e vorba de baze in adevaratul sens al cuvantului, ci de facilitati militare puse la dispozitia SUA, decizia Administratiei Basescu e un act de importanta cruciala pentru Romania. Asa cum s-a vazut din declaratiile vicepremierului rus, Serghei Ivanov, semnarea Acordului starneste ingrijorarea Rusiei. Reactia Moscovei ne avertizeaza ca semnarea Acordului implica riscuri asupra carora poporul roman ar fi trebuit sa fie informat.

La conferinta de presa urmand momentului de la Cotroceni, Traian Basescu a fost intrebat daca exista riscuri pentru Romania in ce priveste un atac terorist. Presedintele s-a invoit sa raspunda. Astfel:

"Romania si-a asumat riscuri de cand a mers in Balcanii de Vest, in Afganistan si Irak. Riscul nu este nici mai mare, nici mai mic decat inainte (...). "Ele (riscurile ¤ n.n.) sunt de la momentul la care Romania s-a declarat un stat care lupta impotriva terorismului".

Traian Basescu a tinut sa-si faca o faima din sinceritatea declaratiilor sale, atingand, nu de putine ori, nonconformismul.

Acest raspuns e in conflict fatis cu aceasta faima. E mai degraba in acord cu ipostaza tipica unui politician de duzina. Cea vadind tentativa de a nu-si nelinisti concetatenii, tratandu-i ca pe niste copii carora nu trebuie sa li se impovareze joaca in nisip cu ingrijorarile pari