Joi si vineri are loc la Bruxelles un summit UE care, teoretic, ar trebui sa decida bugetul european pentru perioada 2007-2013. Spunem "teoretic" pentru ca, in realitate, exista foarte putine sanse sa se ajunga la un acord. Motivul il constituie o disputa fara iesire intre Franta si Marea Britanie care, aparent, da dreptate primeia. Dar numai aparent. Cand e vorba de impartit bani, spectacolul nu este niciodata unul prea placut, pentru ca astfel de momente scot la iveala toate egoismele bine suprimate si bine ascunse sub retorica "unitatii europene". Desi se spune tot mai des ca "Europa inseamna mai mult decat bani", certurile pe cat si cum trebuie sa primeasca si sa dea fiecare demonstreaza ca, in final, Europa inseamna bani. Realitatea brutala e ca tortul european este tot mai mic si trebuie impartit la tot mai multi. Principalul contributor la bugetul UE, Germania, nu mai este de mult mecanismul economic formidabil de acum doua decenii. Cresterea economica europeana este anemica. Desi somajul este ridicat, productivitatea muncii continua sa fie mai mica decat cea americana. La toate acestea se adauga "o plasa sociala" mult prea generoasa si, cum le place economistilor sa spuna, nesustenabila. Pe fondul acestor probleme a sosit extinderea cu zece state de anul trecut, cu urmarea ei din 2007. Toate statele provenite din fostul bloc comunist, cu exceptia Sloveniei, sunt mult in urma celor din Europa Occidentala si au nevoie de foarte multi bani pentru dezvoltare. Bani europeni. De la aceasta realitate neplacuta a pornit propunerea britanica de buget. Londra sustine ca propunerea luxemburgheza din vara de 1,06% din PIB-ul global este nefinantabila si, prin urmare, a pus pe masa o propunere de 1,03%, adica o reducere in cifre absolute de 24 de miliarde de euro. 14 miliarde ar urma sa fie "luate" din fondurile structurale destinate statelor est-europene, carora le-ar