"Lista noilor directori ne-a stupefiat. Decizia de autoritate a domnului liberal n-are nici un criteriu. Cei apreciati de tresaririle lui Eugen Nicolaescu ca fiind demni de a-i inlocui pe cei vechi nu sunt nici mai mari somitati decat demisii, nici faimosi manageri. Inlocuitorul lui Sorin Oprescu e un anonim pe numele sau Silviu Radulescu. A lucrat in Ministerul Sanatatii ca expert pe probleme de sanatate al Bancii Mondiale." Vineri, 16 decembrie 2005, ministrul Sanatatii a adus la cunostinta natiunii romane numele celor care ii inlocuiesc, in calitate de directori interimari, pe directorii demisi de la 15 spitale din Bucuresti si din tara.
Eugen Nicolaescu si-a motivat decizia de autoritarism ceausist de a da afara directori care si-au identificat personalitatea cu un spital prin acumularea de datorii a institutiei sub conducerea respectivilor.
In sine, in Romania de azi, acumularea de datorii de catre un spital nu e un argument suficient pentru a convinge ca o somitate a lumii medicale poate fi demisa in doi timpi si trei miscari.
Dupa 16 ani de democratie, romanii s-au dezvatat de ridicatul din umeri neputincios cand daramarea unui intreg cartier sau interzicerea avorturilor era motivata prin propozitia: Asa a vrut Tovarasul!
Iluzionandu-se ca traiesc intr-o democratie spatiul in care demnitarul, platit de la Buget si presupus a fi in slujba poporului nu-si poate permite sa dea glas muschilor sai, romanii au asteptat si argumentele suplimentare la argumentul acumularii de datorii.
Un spital poate face datorii din o mie si una de cauze. Poate acumula datorii si daca directorul a risipit banii trantind chefuri cu asistentele pe post de bacante, dar si daca spitalului i-a fost repartizata o suma insuficienta.
Un spital poate acumula datorii si pentru ca directorul a cumparat medicamente scumpe de la o firma cu care are u
