Capatul orasului pare capatul lumii. Albul imaculat al zapezii este murdarit de fumul negru care iese din cosuri. Nu din toate, pentru ca nu toti au bani pentru lemne. Sute de oameni convietuiesc aici in conditii greu de inchipuit. Unii s-au obisnuit, altii sint multumiti, iar ceilalti isi accepta soarta, revoltindu-se ca lumea e nedreapta. In grajdurile construite ca locuinte traiesc oamenii. Sint sute de familii. De-a lungul coridoarelor reci, pline de zoi inghetate, si in spatele usilor inchise traiesc oameni. Fiecare cum poate. Sute de ciini, murdari si bolnavi, se plimba in voie pe holuri. Un catelus mort de frig a fost uitat pe linga perete. De sub usi patrunde un miros inecacios de fum. Camerele sint mari atunci cind familiile nu sint numeroase. Soba da caldura atunci cind sint lemne de foc. Cei mai multi locatari din Satul Olimpic traiesc din ajutorul social sau din alocatiile copiilor. Renunta la banii de la Primarie pentru un brat de lemne. "Am luat 300 de kilograme de lemne. Ne ajung citeva zile. Depinde de cit de cald vrei sa iti fie. Traim aici noua persoane: eu, concubinul si cei sapte copiii. Ne-am invatat sa traim din putin", spune o femeie. La 30 de ani, fara nici un venit, aceasta mai asteapta un copil. Indiferent unde intri, toate incaperile sint la fel. Aceleasi sint si problemele. Fetele lor sint altele. Sint uniti. Te inconjoara si iti povestesc tot ceea ce simt si traiesc. Se pling de conditii, dar sint bucurosi ca au un acoperis deasupra capului. Si-ar dori sa aiba baie proprie, lumina sau macar apa in camera. Multi dintre copilasi merg la scoala. Fara lumina, acestia invata la lumina luminarii. "Ne facem nevoile ca la arest: in galeata. Dimineata, o aruncam pe cimpie", spune un alt om. Nu toti sint necajitii. Unii au reusit sa-si gaseasca o slujba. Au bani de lemne, au televizor color in casa, iar soba nu sta sa se darime. Numai ca dintre sut