Cititorul va avea surpriza sa descopere c???t de false sint multe mituri si legende pe care corectitudinea istorica le-a impus cu tenacitate de-a lungul vremii. Ele apartin, ???n majoritate, imaginarului politic de st???nga, dar autorul nu cruta, repet, nici mitologiile dreptei. Nu prea am vazut ?n presa noastra ecouri la aparitia cartii lui Jean S?villia, Corectitudinea istorica (Humanitas, 2005). La drept vorbind, am ?nt?lnit unul singur, ?n cronica politica din Rom?nia literara a lui Mircea Mihaes. Poate ca si fiindca autorul e putin cunoscut la noi. Jurnalist la Figaro Magazine, Jean S?villia a mai publicat acum cinci ani o carte foarte interesanta, care ar fi meritat si ea sa fie tradusa ?n rom?neste: Terorismul intelectual de la 1945 p?na ?n zilele noastre. Acolo era vorba, dupa cum se poate banui, de corectitudinea politica, erijata la rangul de discurs obligatoriu. Jean S?villia e un om de dreapta si nu face din asta nici un secret. El vizeaza ?ndeosebi ideologia de st?nga, dar nu trece cu vederea lasitatile, ambiguitatile, cedarile si conformismele dreptei. Merge la surse, citeaza documente, resitueaza lucrurile ?n contextul lor. Face treaba de istoric, dar cu vivacitatea si capacitatea de reactie ale jurnalistului. Ce este corectitudinea istorica? O manifestare a g?ndirii unice, propun?ndu-si sa impuna un trecut unic. Corectitudinea istorica vine, spuneam, ?n sprijinul corectitudinii politice, ?n masura ?n care, asa cum scrie Alain Besan?on, "politistii g?ndirii ?si fixeaza discursurile ?n raport cu reprezentari false ale trecutului". Corectitudinea istorica se transmite prin scoala si prin universitati. La alegerile prezidentiale din 2002, 72% dintre profesorii francezi au votat un candidat de st?nga si de extrema st?nga. Rezultate asemanatoare au dat sondajele si ?n ceea ce-i priveste pe oamenii de presa. E vorba, asadar, de o g?ndire dominanta, care tran