O companie israeliana si una romaneasca (cu sprijin american si multe contributii locale) se bat pe piata hartilor de navigatie. Prima are de partea ei o campanie de marketing vesela, cu pliante prin ziare si sisteme gata de functionare cand le scoti din cutie, pe care le gasesti in aproape toate lanturile de retail de electronice. Harta e destul de tanara, n-are mai mult de 2.000 de puncte de interes (adica benzinarii, muzee, hoteluri etc), insa arata foarte dragut, cu un aer 3D la moda. In plus, merge pe orice asistent personal care ruleaza Windows Mobile si mai are si-un senzor GPS. A doua e pe piata mai de mult, e mult mai bogata in materie de puncte de interes, insa nu merge decat pe GPS-urile firmei americane. In plus, se gaseste mai greu, iar pe site-ul companiei care o vinde e postat un avertisment sever: "Nu o sa gasiti acest produs la Metro si Selgros, pentru ca nu acolo este locul lui!" E bine de stiut: tehnologia trebuie sa stea la distanta de public, sa n-o strice.
De fapt, sunt aici doua abordari de marketing care vin din lumi complet diferite: una a vanzatorilor si cea a inginerilor. Vanzatorul va face totul sa-ti puna in traista marfa lui. Iti va explica ce simplu e s-o folosesti. O va vopsi frumos si-i va pune si fundita. Si te va ataca de cum iesi din bloc cu oferte speciale. Inginerul in schimb se va ascunde in biroul lui, de unde va scrie o prezentare tehnica in care iti va explica cat de inteligenta, complicata si serioasa e tehnologia lui. Evident, sunt mari sanse ca inginerul sa aiba dreptate, insa in acelasi timp si el risca sa ramana cu marfa nevanduta.
De ce? Pentru ca oamenii nu mai cumpara tehnologie, ei cumpara experiente. Cumpara de fapt senzatia pe care ti-o da shoppingul. Cumpara mall-ul si magazinul de retail, unde cutii mari si frumos colorate ii promit experienta navigatiei prin satelit la fel cum au si cei bogati in mas
