Traian Basescu s-a luat de un parlamentar rus cam prea guraliv. Si l-a pus la punct. Cand va fi la fel de vehement si cu impostura din viata noastra care se clameaza a fi politicaly corect? Nu am nimic cu Vantu. Desi mie imi place caldura. Dar suport destul de bine si perioadele mai racoroase din an. Poate ca nu chiar gerul din ultimele zile cand, cu gazele la mic, si cu frica de a consuma prea multa energie electrica, pana si dorintele sunt pe cale sa inghete. Nu si cea de a afla. A afla ce se ascunde in spatele scandalului care mai rabufneste, din cand in cand, in legatura cu defunctul Fond National de Investitii.

Exista doua situatii - una de istorie a economiei si alta de istorie pur si simplu - in care romanii nu vor afla adevarul decat, probabil, cand nu va mai interesa pe nimeni. Cei afectati fiind, de mult, oale si ulcele, cum se spune in popor. Executia grabita a sotilor Ceausescu si lipsa de probe care sa-l dovedeasca a fi vinovat pe domnul Vantu.

In primul caz, putem crede, la o adica, ceea ce ni se livreaza: se tragea pe strazi, oameni nevinovati riscau sa-si piarda viata, structurile de securitate nu erau hotarate de partea cui sa lucreze, si-atunci, singura solutie aparuta la orizontul celor care au participat la Revolutie era sa elimine sursa derutei.

In cazul banilor pierduti de romani, prin prabusirea FNI si a celorlalte societati inventate de Sorin Ovidiu Vantu, lucrurile sunt chiar mai complicate. Nimeni nu a fost impuscat, dar au murit cativa "investitori". De inima rea. Cinicii si-acum se mai intreaba, retoric, ce cautau pensionarii la FNI, ce mama lor nu au pus mana pe carte, sa afle ca un fond de investitii nu este o banca, nu asigura certitudinea dobanzii si a recuperarii sumei depozitate. Nimeni nu mai scoate un murmur despre alipirea intentionata a siglei si credibilitatii CEC de o afacere privata. Si putini sunt cei c