Scandalurile literare mocnesc, in Diaspora, si-n est si-n vest, scriitorii romani lasand impresia unei tot mai adanci despartenii care nu poate fi calificata altfel decat... profund romaneasca. Nu ne propunem sa intram in fondul disputelor, ci doar sa atragem atentia asupra acestei adevarate infirmitati nationale: unde-s trei romani pe aceeasi baricada, apar, mai devreme sau mai tarziu, cel putin doua partide gata de infruntare si dornice de lupta. Sa-ncepem din est: condeierii basarabeni, candva strans uniti in Piata Marii Adunari Nationale, unde militau in deplin consens pentru tricolor, grafie latina, limba romana si istorie ne-trucata - intr-un cuvant, pentru redesteptare nationala - s-au baricadat pe doua pozitii ireconciliabile, de la inaltimea si adapostul carora lanseaza salve reciproce de acuze greu de imaginat doar cu cativa ani in urma. S-ar zice ca-i vorba despre eterna lupta intre generatii, veche de cand lumea si explicabila prin insesi legile firii. Nu-i chiar asa. Impartirea combatantilor pe criterii de varsta este si nu este revelatoare prin ea insasi, fiindca printre contestatarii "batranilor" se numara destui scriitori aflati in pragul... pensiei. Este suspectat un alt dedesubt: grabiti sa prinda, fie si din mers, trenul (post)modernitatii, al racordarii la pulsul literaturii tinere de pe Dambovita si, in general, al noului inovator, iconoclast si "european", contestatarii neaga vehement exact numele care le-au servit mai ieri drept port-drapel! In oricare cerc avizat, de dincolo si de dincoace de Prut, s-ar pune intrebarea "cine au fost cei mai importanti scriitori luptatori pentru redesteptarea nationala a basarabenilor", primele trei nume rostite unanim vor fi Grigore Vieru, Nicolae Dabija si Mihai Cimpoi. Cine-s trimisi, acum, la "lada de gunoi a istoriei"? Vieru, Dabija, Cimpoi. Unul dintre combatanti cere raspicat (in "Jurnalul de Chisi