1. Mi-ar fi destul de greu sa dau o definitie, data fiind enorma diversitate pe care o ia ceea ce numiti – si numim! – „jurnalism cultural“. in diversele ziare, gasim si recenzii sau cronici literare propriu-zise – indeosebi in Ziua, Adevarul, Gandul, Romania libera –, similare cu cele intilnite in revistele de cultura, dar si „semnale“, scurte interviuri, anchete, articole de sinteza – mai ales in Cotidianul – sau texte propriu-zis publicitare.
De altfel, majoritatea cotidienelor serioase nu se ocupa doar de literatura, ci, in maniere la fel de diverse, de artele plastice, muzica, teatru sau film. Ceea ce este excelent, date fiind tirajele modice, circulatia restrinsa a revistelor literare si, in general, de cultura. Bineinteles ca genurile publicistice socotite, poate pe nedrept, „mai usoare“ sint dominante in ziare, dar este firesc sa se intimple asa daca ne gindim la extensia publicului acestora, comparativ cu cel al revistelor literare. Doar ca aceasta „lejeritate“, aceasta „accesibilitate“ are de multe ori in spate o cultura foarte serioasa, foarte bine asimilata. Iar daca nu ascunde asa ceva, se vede in gafe – nu putine in exuberanta noastra presa! –, si atunci eviti autorii respectivi! Sigur, daca esti suficient de instruit ca sa-ti dai seama!
2. Fara indoiala ca respectivele, sa le zic, „genuri“ sint complementare, si asta chiar din mai multe puncte de vedere. Critica scrie, mai ales, pentru scriitori si un public foarte apropiat mediului literar, jurnalistica literara se adreseaza publicului larg si, adesea, face servicii editorilor. Critica face judecati de valoare si ierarhizeaza, jurnalismul cultural mai degraba informeaza, iar daca evalueaza si ierarhizeaza, o face mai curind prin selectie decit prin judecati si argumentatie. Critica recurge la retorica literaturii, jurnalismul cultural mai ales la cea publicitara. Aceste dist
