Trei fosti absolventi ai Institutului din Giessen pentru stiinte teatrale aplicate – Helgard Haug, Stefan Kaegi, Daniel Wetzel – aduc de timp indelungat teatrul si spatiul public laolalta. Materialul lor: realitatea, viata.
Daca am vrea sa descriem in vreun fel actuala stare de fapt, scrie Jean Baudrillard, as spune ca ne gasim in starea de dupa orgie. Dupa orgie – nu e vorba de o stare vesela, pentru ca nu mai e nimic de asteptat. Jocurile eliberarii au fost jucate, toate utopiile – probate fara exceptie.
Plictiseala si sarcasmul se extind – drama s-a evaporat odata cu cheful de petrecere. Chiar si moartea, mormaie Baudrillard, intr-adevar chiar si raul a devenit cumva intimplator si nevazut.
Nu e o stare buna nici pentru teatru. Nici macar creaturi salbatice precum corpurile lui Schlingensief, cind goale, cind inzestrate cu megafoane, nu pot sa-l trezeasca pe privitor din somnul serenitatii estetice – asta oricum nu e pe de-a intregul real si chiar de-ar fi... in cele din urma socul, cale regala a cunoasterii, ramine blocat in consimtamintul deja presupus. Doar un idiot ar crede ceea ce birourile de presa din domeniu vor sa te faca sa crezi: ca viata murdara urlata pe scena este realitatea.
- Autentic ori inventat?
Lucrarile colectivului de regie Rimini Protokoll se prezinta straniu de linistit si de relaxat in mijlocul celui mai strident teatru documentar. In cea mai noua punere in scena – Zeugen! la teatrul HAU (Hebbel am Ufer) al lui Matthias Lilienthal – ei aduc pe scena o copie irizanta a realitatii: doi actori secondeaza o mina de neprofesionisti la reconstruirea a ceea ce se intimpla zilnic in salile de tribunal din Berlin. Sint incheiate procese-verbale, afirmatiile sint cintarite in raport cu evidentele, se citeaza din Codul Penal. Linia dintre autentic si inventat iese iarasi si iarasi din scena, pina ce ajunge
