"Gafaind, tinerelul a baiguit cum ca e urmarit si in pericol de moarte. Ce putea sa faca bunicul lui Costi? L-a ascuns repede in spatele unui morman de anvelope pentru camion. I-a dat si o pufoaica, sa se incalzeasca, pentru ca fugarul era imbracat destul de subtire iar in garaj ingheta apa pe ciment. Nu peste multe clipe, in garaj au navalit agentii sigurantei."

Bunicul lui Costi

Bunicul lui Costi ar fi putut schimba soarta Romaniei. Nu i-a permis acest lucru o componenta nobila a sufletului sau: omenia. Prin anii '40, bunicul lui Costi lucra la un mare garaj din Craiova. La lucru fiind, a observat la un moment dat ca in garaj s-a strecurat un tinerel scund, cu privirea inspaimantata, lucru care l-a miscat pe cel aflat in garaj. Gafaind, tinerelul a baiguit cum ca e urmarit si in pericol de moarte. Ce putea sa faca bunicul lui Costi? L-a ascuns repede in spatele unui morman de anvelope pentru camion. I-a dat si o pufoaica, sa se incalzeasca, pentru ca fugarul era imbracat destul de subtire iar in garaj ingheta apa pe ciment. Nu peste multe clipe, in garaj au navalit agentii sigurantei.

"N-ai vazut, omule, trecand pe-aici pe cineva, asa si pe dincolo, cu un vraf de foi in mana? E un comunist periculos, grijania mamii lui..."

Omenia din sufletul bunicului lui Costi l-a facut sa nege c-ar sti ceva. Agentii au plecat. Cand bunicul lui Costi i-a vazut plecati, s-a uitat dupa anvelope. Numai ca tanarul Nicu Ceausescu disparuse si el.

Au trecut anii. Tanarul din garaj, cel care plecase pe sest cu tot cu pufoaiaca, a ajuns stiti dumneavoastra ce. Iar prin '88 - '89, bunicul lui Costi era batran si bolnav si le spunea membrilor familiei sale: "voi muri in curand, dar il trag si pe stiti voi cine dupa mine."

Bunicul lui Costi a murit in ziua de 18 decembrie 1989. Cel ce fusese ascuns in garaj l-a urmat dupa o saptamana.