Dinu Patriciu si-a mai petrecut un weekend in familie. Procurorii nu au avut suficiente dovezi pentru a convinge instanta ca arestarea lui este necesara. Practic, a fost admisa una dintre cele cinci exceptii invocate de avocatii omului de afaceri.
Din care am aflat ca presedintele Rompetrol nici macar nu avea o declaratie scrisa la dosar, de unde sa rezulte ca acesta a fost ascultat. Desi a fost de aproape 20 de ori in fata anchetatorilor.
Din experienta ultimelor zile putem anticipa ca Parchetul nu se va lasa si va face in asa fel - nu stim cat de la limita legii sau la limita interpretabilului - incat sa-l trimita pe Dinu Patriciu in judecata. Si de-acolo, daca nu e boala lunga-moarte sigura si se incheie rapid, va ramane impresia ca s-a dorit, volens-nolens, condamnarea lui. Asta in cazul in care va fi gasit vinovat.
In cazul in care i se va da o sentinta usoara sau va fi achitat, se va considera ori ca Patriciu e o victima politica, ori ca a avut avocati mai pregatiti decat procurorii. Ori si una, si alta, cele doua variante neexcluzandu-se reciproc.
Dar cum ramane cu onoarea nereperata a anchetatorilor? Justitie sa fie, dar pe cai juste. Nu cred ca exista roman care sa nu vrea ca fenomenul coruptiei sa fie o amintire. Nu cred ca exista ziarist de buna-credinta care sa nu considere ca pe un plus de securitate in practicarea meseriei garantia unei justitii demne si imputinarea, pana la disparitie, a coruptiei.
Vineri la pranz, cand Dinu Patriciu se afla la tribunal, asteptand sa vada daca va spune adio libertatii, redactiile principalelor ziare si televiziuni au fost bombardate cu tot felul de informatii. Era, in mod evident, o incercare de influentare a deliberarilor referitoare la cererea de recuzare a judecatoarei, solicitare facuta, in premiera, de catre Parchet.
Una dintre aceste informati