CRONICA DE RESTAURANT Am avut intotdeauna convingerea ca o revista de cultura gastronomica respectabila trebuie sa cuprinda si o cronica de restaurant - cateva cuvinte mestesugite, care sa dea celui ratacit in labirintul ofertelor culinare si celui intrat pentru prima data intr-un local imboldul de a merge mai departe. Cronicile pe care le propun sunt, categoric, subiective. Nimeni n-a mancat cu limba altuia! Pastrand respect pentru gustul fiecaruia, ma voi limita sa pun in pagina mici observatii culinare pe care presupun ca le veti amenda, ghidati de rafinamentul propriu.
Secolul al XIX-lea romanesc e, cu toate minunile si inventiile sale, un secol al redescoperirii hranei. Aglomeratiile urbane si avansul tehnic au impus aparitia alimentatiei de serie - diversificata, usor de gatit, ieftina. Afacerile prospera, oamenii politici si cei cu dare de mana vor sa fie vazuti de norod, iar prezenta lor in spatele vitrinei aduce celebritatea primelor restaurante romanesti⦠Mancarea si bautura ii unesc pe toti intr-o convivialitate democratica de invidiatâ¦.
Observatiile acestea nu vin intamplator: duminica trecuta am luat masa la cel mai nou restaurant din Bucuresti, local recomandat drept continuator al traditiilor gastronomice de secol al XIX-lea. Cel mai nou e si cel mai vechi? Aproape adevarat. Conceput la parterul unei cladiri solide de pe strada Bolintineanu colt cu Hristo Botev, Restaurantul Rossetya are, mai degraba, ceva din constructiile veacului trecut: masivitate, eleganta, proportie, stil. Cele doua saloane si cafeneaua sunt mobilate clasic, fara umplutura de obiecte inutile. Discret, in saloane canta Zavaidoc, Jean Moscopol si Cristian Vasile, din rame se uita la noi Bucurestiul anilor 1890 cu lampile de petrol si cu sacagiii lui.
Aleg din meniu "gustarea calda Rossetya", cu franjuri de pui, ficatei de pasare, ciuperci pane, cascaval pane s
