„Pisoii ar trebui sa fie grasi“, zice Nicola Griffith in romanul Riul linistit (Millennium Press, 2005, trad. Roxana Brinceanu). Dar nu toti sint asa.

Viata ar trebui sa fie frumoasa, dar nu intotdeauna este.

Riurile ar trebui sa fie linistite, dar nu toate sint si nu intotdeauna.

Nicola Griffith s-a nascut in 1960 la Leeds, in Anglia. La optsprezece ani preda cursuri de autoaparare pentru femei, apoi a avut o experienta ca lider vocal si compozitoare pentru trupa Jane’s Plane. Firea sa de luptatoare rebela a indemnat-o sa paraseasca Anglia si sa se stabileasca in Statele Unite.

. In 1993, un diagnostic de scleroza multipla a facut-o sa se dedice exclusiv scrisului. A publicat pina acum patru romane (Ammonite, 1992 – Premiul James Tiptree Jr. 1993, Premiul Lambda, 1993; Slow River, 1994 – Premiul Nebula, 1996, Premiul Lambda, 1996, The Blue Place, 1998 si Stay, 2002) si a initiat, din postura de co-editor (impreuna cu Stephen Pagel), seria de antologii Bending the Landscape: fantasy – in 1997 (Lambda, 1998), horror – in 1997 si science-fiction – in 1998 (Lambda, 1999). S-a remarcat si prin articolele si povestirile sale – dintre care Yaguara i-a adus o nominalizare la Premiul Nebula in 1996. In prezent, Nicola Griffith traieste in Seattle cu partenera ei, scriitoarea Kelley Eskridge. Site: www.nicolagriffith.com. Cititorii romani au facut cunostinta cu scrisul Nicolei Griffith prin intermediul povestirii Atingerea focului, publicata in revista Lumi Virtuale, nr. 2/2004 (trad. Adriana Mosoiu).

Romanul Riul linistit este povestea lui Frances Lorien Van de Oest, descendenta uneia dintre cele mai bogate familii din lume. Rapita si lasata sa moara pe o alee intunecata, Lore este nevoita sa ia viata de la capat, sub o alta identitate. Este nevoita, dar asta va fi si alegerea ei, libertate pentru care va fi invidiata spre sfirsit