Gogu, personaju’ nostru, s-o inapoiat (termenul inapoiere are in acest context dublu sens) in tara dupa vreo cativa ani de egzil in lanurile de capsuni din Spania. Cum acolo statea in coliba, nema televizor si aparatu’ de radio prindea numa' postu’ ceala cu dansuri din burici, Gogu habar n-avea cine mai e la potere. Asadar, dupa ce-o strans vrei cateva mii de euroi la ciorap, si-o luat o masina SeHas ca sa aiba cu ce se lauda la pretenari si o decis sa se inapoieze pentru a-si gasi aleasa. Primarul Bucurestiului isi taiase intre timp suvita celebra si devenise chelios. Ciudat, pe langa faptul ca era chelios, mai era si presedintele tarii, in locu lu' nea Nelu. Gogu nu putea decat sa se bucure, pentru ca ii ura strasnic pe comunistii cei noi si cei vechi de la putere. Cand era mic, chiulise de la o ora ca sa traga un chistoc in parc cu bajetii iar derectoru' scolii l-o scos in careu si i-o chemat parintii la scoala. Pentru aceasta fapta, Gogu primise doua la popou cu furtunu' de la masina de spalat, taica-su i-a confiscat fara drept de apel tubul care tragea cu cornete din hartie, iar maica-sa i-o interzis sa mai iasa la joaca cu baietii timp de o luna de zile. De atunci, Gogu nostru a prins o ura viscerala impotriva comunistilor, reprezentati arhetipal de directorul scolii.
Si spaga...
Ei bine, numai’ ca nu i-o fost prea usor lu' Gogu nostru nici la inapoierea in tara. Inca de la vama, un jmecher o inceput sa ranjeasca:
- Bah Gogule, Gogu, te cheama, nu-i asa? Ei bine, te-ai rupt la fericire. Ca intre timp s-a dat ordonanta de la menister si halt cu pasaportu'. Amu', suntem si noi oameni si ne-om intalege. Ia spune, ai ceva la tescherea ca sa te scot curat?
- Adica, ce vrei sa spui, domnu’? Eu am muncit si acum cred ca iau teapa si cu Opelu' ista ca nu-i decat Euro II si mi-a spus cineva ca nu-i bun decat la dezm
