Exemplul inaugural s-a dat cu cineva foarte important. Cineva care a fost seful a tot ce misca. Adica, nu misca nimic fara ca el sa nu faca macar un gest, fara sa pocneasca din degetele grasute si lacome. Fostul sau sef a spus despre personaj ca e trufas si arogant iar pitigoii din jur zburau speriati spre unghere, sa se-ascunda. Sa nu se afle c-au auzit si ei.
Calea devenirii a fost cam asa: intai prim-ministru. Apoi viitor fost prim-ministru. Mai apoi, fost prim-ministru. Si mai apoi, presedinte de camera, dupa care facut feliute-feliute in presa, dupa care fost presedinte de camera, dupa care neantul. La trecutu-i, nici un viitor. Doar un melanj de greata si jena.
Revenind la oile noastre locale, mai putem lua si alt exemplu de devenire. O devenire aducatoare de fiori reci pe sira spinarii. Parafrazandu-l pe Louis Ferdinand Celine, "lungul drum al zilei catre noapte". Un drum pe care l-a parcurs si Celine insusi. Drumul apusului. Drumul pe care o ia aici, la Iasi, stapanul orasului. Stapanul vremelnic al orasului. Ocupatia actuala: deputat de Iasi.
Un astfel de drum trece prin locuri nebanuite. Are miros de cartofi putrezi, vanduti catre Directia Judeteana de Protectie a Copilului la dublul pretului en-detail al pietei. Culege duhoarea de canal a falsului, inselaciunii, minciunilor, intrigilor, fitilelilor, santajului. Pe drumul de care vorbim se calca numai si numai pe cadavre. Fara a avea pretentia cunoasterii absolute a individului in cauza, un bun cunoscator al psihologiei umane imi spunea mai deunazi: se cunoaste de la o posta, lui cutarica ii e frica. Frica vine, contagios, de la tot ce se intampla in jur. Daca un ditamai bombonelul a ajuns unde a ajuns, un jmecheriu oarecare ce sanse mai are? Inevitabil, somnul devine agitat, ziua are 24 de ore de stress, prietenii de conjunctura se dau la o parte, raul si ramul dusmani devin. @N
