Dacă ar fi doar dependenţa de nicotină, renunţarea la ţigări nu ar mai fi atât de grea. Medicamente sau plasturii ar trebui să rezolve problema. Dar, atunci când mai avem de-a face şi cu Dacă ar fi doar dependenţa de nicotină, renunţarea la ţigări nu ar mai fi atât de grea. Medicamente sau plasturii ar trebui să rezolve problema. Dar, atunci când mai avem de-a face şi cu dependenţa psiho-comportamentală (obiceiul, ticul, plăcerea, învăţarea unei anume reacţii la stres) şi cu cea socială (imaginea de sine în raport cu societatea), ni se pare imposibil să lăsăm ţigările deoparte. Medicaţia se administrează doar sub control medical şi are drept scop evitarea

sevrajului

la nicotină.

Faceţi ceva plăcut! Lupta se duce prin integrarea într-un plan şi învăţarea unor tehnici care să îl ajute pe fumător să se adapteze noului său mod de viaţă. "Fie că trebuie să-şi găsească nişte substitute gestuale temporare, fie că trebuie să înveţe noi moduri de a face faţă stresului, momentelor de plictiseală sau de bucurie, principiul este acelaşi: faceţi ceva plăcut! Nu există un singur mod de a înlocui ţigara - de aici şi greutatea renunţării - ci lucruri adaptate situaţiei", spune dr. Magdalena Ciobanu, coordonatorul Centrului pentru renunţarea la fumat din Capitală.

Atitudinea trebuie să se schimbe Sprijinul psihologului este indispensabil în acest caz. Modificarea imaginii pe care o ai despre tine însuţi şi despre relaţia ta cu anturajul, ori a propriilor credinţe şi idei sunt mai uşor de obţinut când ai alături un psiholog. "Campaniile de informare şi de imagine intensive, restrângerile diverse aplicate consumului de tutun, facilitarea accesului la tratamentul eficient sunt doar câteva exemple prin care în unele ţări s-a reuşit schimbarea felului în care este privit fumatul: nu mai este un gest la modă, cool, care-mi vine bine, ci este o slăbiciune,