In toata Romania, implicit si la Iasi, nu se intampla nimic fara voie, cu exceptia accidentelor rutiere. Ca o consecinta in timp, acest lucru a condus la impartirea populatiei in doua categorii. Cei care cer voie si cei care permit. Atunci cand este vorba de interesul general, de bunul si banul public, prima categorie vrea sa puna osul la treaba, pe cand cea de-a doua nu vrea decat sa-si atinga propriile teluri. Nu intamplator, din a doua categorie fac parte - experienta a demonstrat-o - politicienii.
Dintre multe file de poveste in care regula aceasta a actionat din primul moment, istoria de unsprezece ani a Spitalului de Urgenta din Iasi, spitalul cel nou si neterminat, nu cel vechi si coscovit, a avut, are si probabil va mai avea un destin aparte.
Spitalul nou de Urgente din Iasi, un spital modern de 300 de paturi, putea fi terminat acum 8 ani. Putea fi terminat acum 6 ani. Putea fi terminat anul trecut sau anul acesta. Decizia politica a 3 guvernari a avut intaietate. Spitalul putea fi terminat pe banii nostri - adica din buget - sau putea fi terminat pe bani europeni. Eventual se putea gasi o solutie intermediara. Din pacate, ce nu s-a dorit pana ieri nu se prea doreste nici astazi. S-au executat lucrari importante, s-au cheltuit (de unii) si incasat (de altii) 600 de miliarde de lei vechi. Se pare ca acest lucru nu are prea mare importanta pentru domnii care decid. Pentru domnii care permit. Mai mult, domniile lor au gasit o noua solutie, o solutie ce se doreste salvatoare de imagine.
Solutia salvatoare, enuntata de muschii domnului ministru Eugen Nicolaescu, se numeste, simplu, alta constructie. In alt loc, cu alti bani. Mai multi bani, care vor ateriza desigur in conturile pofticioase ale acelor firme de constructii care isi vor adjudeca noua lucrare. Dupa o lunga experienta, putem emite supozitia prezidentiala de "grupuri de intere
