In anii 1980 ati anuntat ivirea unei lumi "dezvrajite". Nu sunteti, acum, sur­prins de revenirea brutala a religiei pe scena politica internationala? Nu. Revolutia islamica din Iran ma mi­rase, ca pe toata lumea, dar din acel mo­ment am început sa ma gandesc ca aceasta dubla miscare paradoxala de "ie­sire" din religie care se accelereaza în Oc­cident - cazul Statelor Unite este atipic - si de reactivare a identitatilor religioase în restul lumii ne rezerva înca multe sur­pri­ze. Insist: ceea ce vedem acum nu este o "întoarcere" dupa toate regulile la religie, ci o resurectie a identitatilor cu caracter re­ligios. Problema europenilor este ca nu mai reu­sesc sa înteleaga ce înseamna religia pentru acele societati în care ea are înca o forta foarte structuranta. Europenii si-au uitat propriul trecut. Pentru ei religia a de­ve­nit un sistem de credinte individuale si pri­vate. Or, restul lumii nu functioneaza ast­fel. Nici el nu este crutat de "iesirea" din re­ligie, pe care, dimpotriva, mondializarea o accelereaza. Numai ca aceasta "iesire" din­tr-o organizare religioasa a lumii, ma­ci­na­ta de urbanizare, de economismul de tip occidental, de rationamentul liberal, de eficacitatea tehnica si de consum coa­bi­teaza cu aspiratia la regasirea religiei tra­ditionale. Se ajunge in felul acesta la o reac­ti­vare care se explica si prin esecul for­me­lor anterioare de modernizare... Asa este. Occidentalizarea în mars for­tat, dezvoltarea, nationalismul arab, pa­narabismul, socialismul, toate au dat gres. Ce a mai ramas din ele? Identitatea re­ligioasa, constiinta colectiva stransa în jurul unei traditii. Impingeti aceasta mis­care de regasire pana la ultimele con­se­cinte si veti vedea ca va aflati în fata fun­damentalismului, care nu presupune doar regasirea religiozitatii obisnuite, ci si a adevarului originilor deturnate de co­ruperea proprie vremurilor pe care le traim. S