Anul politic 2006 a fost scurt. A durat trei luni si a luat sfirsit, miercuri, 5 aprilie, intr-un studio de televiziune. I-a pus capat presedintele Traian Basescu, dupa ce a notat decesul Aliantei D.A. Supliment de autopsie: presedintele l-a transformat pe Calin Popescu Tariceanu in premier interimar.
Durata mandatului a fost stabilita strict: pina la 1 ianuarie 2007. A doua zi incepe campania pentru alegerile anticipate. Romania va intra in Uniunea Europeana cu un alt guvern.
Intre timp, in cele noua luni ramase pina la nasterea noului sistem politic euro-roman, Alianta va cobori la munca de jos si va avea in paza vitrina cu exponate: stabilitate, vointa de integrare si alte teme pioase care obliga la tacere in front. Daca doreste sa contraatace, primul-ministru Tariceanu e bine venit: cine sparge vitrina va fi incadrat la categoria eurohuligan.
Insa primul-ministru va fi foarte ocupat cu munca de partid. Caci, tot miercuri, 5 aprilie, presedintele Basescu l-a reanimat pe Th. Stolojan si a dat, astfel, verde la anarhie in PNL.
Complot prezidential? Posibil. Insa nu orice complot e un pas inapoi. In cazul de fata, urzeala are viziune. Mutarea prin care Basescu ne-a instalat in 2007 e o decizie substantiala. Ea pune, de fapt, problema de fond a viitorului politic romanesc: contactul cu Europa. Basescu a schimbat temele si registrele. Anul politic 2006 nu s-a scurtat degeaba.
Nu putem intra in Europa pe deplin incoerenti, microscopici si turbulenti. Trebuie sa trecem de comedia vicioasa a intrigilor liberalo-pediste la drama generala pe care o va inaugura admiterea in UE. Basescu e singurul politician roman care a avertizat periodic (si neluat in seama) asupra socului de impact pe care il va produce admiterea.
Atenti la fustele Elenei Udrea si la executia inocentei familii Turcan, am pierdut orice n
