Prin lege, camataria in Romania este interzisa. Nu insa si finantarea personajelor politice. Un loc de consilier local sau judetean, in functie de partid, inseamna o contributie a viitorului ales cu sume cuprinse intre 100 si 300 de milioane de lei vechi. Foarte putini sunt cei ce recunosc ca au donat formatiunii politice aceste sume, deoarece unii nu ar putea justifica banii iar altii nu pot oferi motivatii credibile la dorinta de a obtine contra bani pozitii eligibile, cata vreme sumele obtinute legal pe perioada de patru ani a mandatului nici nu egaleaza donatia initiala. Oamenii politici ce-si doresc candidaturi la postul de primar al oraselor mari sau pozitii eligibile pe listele de senatori si deputati cotizeaza miliarde bune. Unii dintre ei au venituri substantiale, ce depasesc cu mult salariile aferente functiilor mai sus amintite. Nici prefectii, ministrii, secretarii de stat sau presedintii de agentii nu sunt scutiti de cotizatii. Banii pentru campaniile electorale si actiunile politice cotidiene provin nu numai din conturile candidatilor si ale membrilor de partid, ci si de la "oameni de bine", simpatizanti de loc dezinteresati ai mai tuturor formatiunilor politice. Acesti "sponsori" sunt mult mai periculosi decat camatarii. Dobanzile, penalitatile si dobanda la dobanda percepute de camatari sunt infinit mai putin nocive decat contraserviciile solicitate de cei ce se invart in jurul sediilor partidelor politice. Asa se face ca grija fata de cetatean este o vorba in vant, preocuparile principale ale alesilor fiind acelea de a-si achita datoriile fata de sponsorii care i-au ajutat sa ocupe pozitiile de inalta responsabilitate si decizie, precum si chiverniseala proprie. Presiunile sponsorilor-rechini sunt inimaginabile, cerandu-se contracte profitabile cu regiile statului, cumparari pe mai nimic a bunurilor ce mai sunt in administrarea statului roman s