Respectul pentru gaina
Am un mare respect pentru oratanii, in primul rand pentru gaina. Gaina are o putere de sacrificiu comparabila cu a Vrancioaiei, cea proslavita de legenda strabuna. Va imaginati ce poate fi in sufletul gainii, cand isi vede copilasii rapiti si-nmormantati in digestia omului?
De-aceea m-a emotionat batranul bucurestean Petrica Dobre, care iese la promenada, pe Calea Grivitei, cu Costel, fidelul sau cocos. E o dovada ca prietenia om-galinacee nu se manifesta doar in plan culinar.
Se pare ca impartasesc si altii aceasta parere. Am cunoscut o familie din Falticeni, o alta din Iasi... Nici o oratanie din ograzile lor nu a fost condamnata vreodata pe esafodul culinar.
Prin urmare, gainile si ratele din curtile respective prind fluierand senectutea, inconjurate de nepoti si stranepoti, carora le caraie telenovele la mintea gainii, despre iubiri imposibile dintre ratusti si cocosi, ori dintre puicute si curcani realizati in viata.
Miloasele familii cred ca si gainile, si gastele, si nu in ultimul rand curcile isi achita datoria fata de noi, ouandu-se cu larghete de principese. Ca o rasplata fireasca, ele trebuie lasate sa se bucure de pacea varstei a treia, de pensie si de blandul reumatism.
Respectul pentru gaini & co. este perfect motivat. Pentru ca noi, oamenii - in marea noastra hulpavie - am subestimat paleta intelectuala de sorginte galinacee.
Nu-ntamplator, pasarile cad la cotet cu gripa. Din atasament, ele incep sa ne imite bolile. Daca-mi ingaduiti un pronostic, cred ca-ntr-un tarziu cocosul Costel, care se plimba tantos se Calea Grivitei, se va-mbolnavi undeva pe la prostata ca nu degeaba zice stapanul despre el ca-i un "cocosu manizat".
Respectul pentru gaina
Am un mare respect pentru oratanii, in primul rand pentru gaina. Gaina are o putere de sacrificiu comparabila c
