Tristul adevar este ca Ion Solcanu se potriveste perfect cu cu ceea ce a ajuns astazi Iasul – un oras mediocru, fals aristocratic, ce mai traieste doar din amintirile frumoase. Dupa o pauza de aproximativ doua saptamini, pricinuita de o boala de inima rea, Ion Solcanu s-a intors in fruntea PSD Iasi. Criza de sanatate a senatorului iesean s-a suprapus perfect peste momentul cel mai greu al partidului lui Geoana, care a fost la un pas de disolutie. Acelasi scenariu evazionist a fost folosit de Solcanu si prin 1997; atunci, pierderea alegerilor si aparitia dizidentei numite ApR l- au imbolnavit pe parlamentarul iesean, tot de inima, citeva luni bune. Ulterior, Ion Solcanu a pus din nou haturile pe PSD Iasi si, mai apoi, si pe judetul Iasi, pe care l-a dus pe noi culmi de progres si civilizatie de nu si-a mai revenit pina azi. Judetul, nu Solcanu. Si revenirea de acum a liderului pesedist comporta citeva semnificatii care merita neaparat trecute in revista. In primul rind, este clar ca Solcanu a intuit instaurarea unei oarecare stabilitati politice de partea PSD. Creditat cu un scor intre 20-25%, PSD nu a mai inregistrat in ultimul timp nici o cadere spectaculoasa, susceptibila de a da palpitatii politicienilor sensibili. La Iasi, pesedistii stau si mai bine. Daca este sa-l credem pe prim-vicepresedintele Gheorghe Nichita, PSD Iasi si-a pastrat vigoarea din 2004. In plus, nu ar exista deloc un exod al alesilor pesedisti spre noua Putere, cum au lasat sa se inteleaga PNL si PD. Pe de alta parte, intoarcerea lui Solcanu dezvaluie faptul ca senatorul pesedist nu pare dispus sa accepte inca schimbul de generatii la nivelul filialei iesene. La urma urmei, un PSD condus de Gheorghe Nichita nu va fi mai bun decit un PSD condus de Ion Solcanu. Legendele care vorbeau de un primar puternic, gospodar si plin de proiecte s-au spulberat inca de anul trecut. Iasul a ramas un oras praf