De ziua lor, ziaristii au aflat de la Geoana ca sint „sacali". Un fel de ciine de paza degenerat misunind prin jungla politica. Cine si cit a cazut insa pe scara evolutiei?
In timp ce asculta oarecum nefiresc imnul PD-ului, Mircea Geoana a miriit printre dinti: „Degeaba ne prefacem ca nu auzim. Sacalii astia se prind imediat". „Animalul" lui Iliescu, „maimuta cu poteci pe creier" a lui Nastase, „sacalul" lui Geoana are insa calitati: auz fin, citeste pe bune si, vorba lui Basescu, „ce are in cap, da pe gura".
Adulmeca prada, sta toata ziua cu urechile ciulite si bine face. Putinii sacali supravietuitori in desertul pesedist au contribuit si ei, gratie scormonelii lor tenace prin gunoaiele guvernului Nastase, la trimiterea partidului sau in opozitie. As vrea sa-i spun domnului Geoana ca sacalii mici, care dau toata ziua tircoale sediului PSD, merita mai mult respect. Ei, in primul rind.
La fel cum nici nefericitul sacal Dindirica, sfisiat pe nedrept de lupul de mare Basescu, nu are vreo vina ca patronul sau este Sorin Ovidiu Vintu. Unii dintre mogulii de presa poate chiar merita inclusi in specia marilor sacali. Doar ca tot guzganii rozalii sint cei care i-au hranit cu publicitate de stat, i-au salvat de hingheri sau i-au scutit de taxe.
Pe criterii de sluj, marii sacali stau pe labele din spate, aplauda din membrele superioare si ling oasele zvirlite celor care dau cel mai frumos din coada. Marii sacali, grupati in „haite de interese", au supravietuit. Astazi isi delimiteaza teritoriul cu furie si disperare, desi multi ar trebui sa fie in cusca. Unii musca furibund din cei care le vira batul prin gard sau le calca teritoriul.
Apropierea integrarii accelereaza fenomenul concentrarii presei. Batalia se da pe cucerirea de teritorii, iar pretul metrului patrat de teren media se va dubla a doua zi dupa intrarea i
