Pornind de la articolul sau Dosarul Eliade pe marginea cartii lui Florin Turcanu din revista 22 (nr. 834) si de la replica mea Eliade: cumva Montaigne? din Idei in dialog (aprilie 2006), Catalin Avramescu descrie, tot acolo, O tragedie culturala. Titlul nu e - sper - nici voit alarmist, nici intamplator. Dar are un ce de escalada, fata de prima interventie. Una peste alta, el crede ca "orice tentativa de situare in afara cadrelor democratiei liberale de inspiratie anglo-saxona a dus la o tragedie istorica. Si la una culturala. Adica acolo unde suntem noi astazi". Vrut larg, acest "noi astazi" ma indeamna sa revin. Nu pentru ca as vedea situatia atat de suveran si apodictic, ci pentru ca la "tragedie culturala", crede Avramescu, s-a ajuns din pricina lui Eliade si a generatiei lui. Avem de-a face, asadar, cu o repasionalizare decisa a discutiilor in jurul (operei) lui Eliade, sub parametri mai degraba excentrici. Citindu-l, ai senzatia ca se recurge la orice stratagema pentru a-l implica pe Eliade in probleme care nu sunt ale lui, combinata cu excluderea mai tuturor problemelor lui (unele mari). Pentru o nuanta intr-un dialog actual putem face loc macar cat Rosa Parks acum atatea decenii. Cu atat mai mult cu cat criticile sale transante depasesc cateva bune zeci de numere din intreaga colectie a revistei 22, din care s-ar putea colationa lejer un raspuns satisfacator la toate chestiunile strict culturale. La toate celelalte neajunsuri, nedumeriri si impromptu-uri se poate parca bibliografic. Ne rotim cumva in gol? As continua sa cred ca inocenta lui Catalin Avramescu e mai complexa, dar si pentru ca, alaturi de ea, cunoasterea si expertiza sunt, de fapt, foarte insuficiente. Dezacordul in care ne aflam stiu ca a animat suficiente reactii ca sa invite la alte clarificari. Nu doar dezacordul. Voi spicui ce mi s-a parut mai curios (si "voi alege exemplele aproape la inta