In mult prea scurtul timp pe care l-am putut petrece la TIFF-ul de anul acesta, am avut sansa a doua intilniri speciale. Cea dintii a constat, de fapt, in vizionarea deja celebrului film al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, programat, printr-o buna intuitie (si prin bun-gust, evident) ca film al Galei de deschidere a festivalului de la Cluj. De ce buna intuitie? Pentru ca, asa cum se stie, A fost sau n-a fost? a sosit in Romania, direct la TIFF, aureolat de doua premii obtinute la Cannes (Europa Cinémas si prestigiosul Caméra d’Or), distinctii care, la ora programarii, n-aveau cum sa fie anticipate, ci eventual rivnite. Prin urmare, emotiile si asteptarea publicului au fost mari. Iar rasplata cinematografica, din fericire, pe masura. Autorul Visului lui Liviu ne ofera, prin primul sau lungmetraj, o bijuterie minimalista si plina de umor tandru, asa cum nu te-ai fi asteptat, daca era sa te ghidezi dupa cruzimea onirica a scurtmetrajului mentionat. in optzeci de minute, cu doar o mina de personaje (creionate rapid si pregnant), prin detalii de efect, mizind spectaculos in jumatate din film doar pe dialog (scena talk-show-ului este savuroasa si autentica), A fost sau n-a fost? se strecoara usor, elegant, printre clisee si tipologii postdecembriste pentru a deveni un memento dramatico-parodic, in timpul caruia rizi, dupa care cazi insa filozofic si piezis pe ginduri.

Nu pot sa nu mentionez corecta intuitie a lui Porumboiu de a fi recurs la actori fara „pedigree“ filmic, necunoscuti publicului larg (poate cel mai cunoscut e Mircea Andreescu, actor al teatrului brasovean, dat fiind ca si-a mai facut remarcata prezenta in citeva filme din anii ’80-’90, dar nici el nu are, din fericire, imaginea „confiscata“, de vedeta, din filmele anterioare), nu pot sa nu remarc aluzia ironic-prieteneasca (si polemica?) la regula „dogma-tica“ a filmarii cu camera p