Patru ani din istoria Romaniei, trei evolutii dramatice care au marcat profund destinul tarii si o personalitate care a ocupat avanscena vietii politice romanesti in acest interval, generalul, apoi maresalul, Ion Antonescu: aceasta este tesatura istorica si exponentul principal al dramei care constitue materia acestei carti*. In luna mai 1940, frontul francez s-a prabusit sub loviturile vertiginoasei ofensive germane, antrenand in prabusirea sa ceea ce mai ramasese din sistemul pacii de la Versailles; intre victimele acestei drastice restructurari internationale s-a aflat si Romania, silita la dureroase renuntari teritoriale in favoarea statelor revizioniste: URSS la rasarit, Ungaria la apus si Bulgaria la miazazi. Urmare a acestor rasturnari revolutionare pe planul relatiilor internationale europene, Romania a fost atrasa in aria hegemoniei celui de Al Treilea Reich, devenind unul dintre satelitii acestuia inca din toamna aceluiasi an 1940. Patru ani mai tarziu, la 23 august 1944, in urma patrunderii trupelor sovietice pe teritoriul tarii si a dezastrelor militare suferite pe toate fronturile de armatele germane, Romania s-a desprins din alianta cu Reichul, s-a alaturat coalitiei fortelor ostile acestuia, cotitura care a deschis calea integrarii in alta arie de hegemonie, mult mai durabila, cea a URSS. Din septembrie 1940 pana la 23 august 1944, destinul Romaniei, in masura in care centrul de decizie s-a aflat in tara, a fost determinat de vointa Conducatorului Ion Antonescu. Militar cu merite deosebite manifestate in primul razboi mondial, inclinat in activitatea sa interbelica spre alianta cu puterile occidentale cat timp acestea nu si-au abandonat aliatii, lasati prada expansionismului german, Ion Antonescu a tras consecintele noii situatii geopolitice create de evolutia razboiului si a asociat Romania cu Germania nazista si Italia fascista, devenind, potrivit ca