Sunt, cu siguranta, multi - mai multi, poate, decat ne imaginam - cei pe care zilele acestea ii irita si ii nelinisteste agitatia creata in jurul subiectului numit "dosarul de securitate". Si asta pentru ca demascarea lor ca agenti ai politiei politice i-ar putea scoate - pe unii definitiv, data fiind varsta lor - de pe scena vietii publice. Diferenta dintre cei iritati si cei nelinistiti o poate da faptul ca unii au facut politie politica dovedind un exces de zel demn de cauze mai bune, in timp ce ceilalti au facut-o... fortat si sporadic. Prin simplul gest de colaborare cu politia politica, insa, fiecare dintre ei a contribuit la continuarea unui sistem al terorii fizice si psihice care facuse, pana la semnarea pactu-lui lor cu diavolul, mii de victime - morti, schilozi, sinucigasi, nebuni. In lipsa unui proces al comunismului, operatiunea aceasta a C.N.S.A.S.-ului de a deschide niste rani vechi si urate ale istoriei contemporane, pe care unii le credeau ori le sperau cicatrizate, nu doar ca este necesara pentru corijarea, tarzie e drept, a unei nedreptati, ci este si utila celor care nu au apucat sa ajunga victime ale terorii rosii, pentru a-i ajuta sa refuze, pe cat posibil, un alt regim extremist sau o continuare, sub orice forma, a celui din anii '45 - '89.
Nimeni nu va putea gasi o scuza plauzibila pentru tot ceea ce s-a intamplat in anii de glorie comunista, din momentul sovietizarii fortate a Romaniei, in martie 1945, de catre un guvern marioneta prostalinist, pana la momentul decembrie '89. Dupa fraudarea alegerilor din 1946, dictatura partidului unic nu a mai putut fi stavilita, orice urma de democratie fiind practic lichidata. Iar cine a incercat sa se opuna a platit scump. Toti cei etichetati drept dusmani ai poporului, adica, toti cei care refuzau sa stea cu capul plecat si care nu gandeau in spiritul doctrinei de extrema stanga au fost pedepsiti
