In 1989, cu cativa ani inainte de a incepe destramarea fortata a Iugoslaviei, Academia Sarba a facut un dramatic Apel pentru cartea sarba in afara granitelor, impotriva situatiei nefaste care se apropia, cerand "preponderenta in fata destinului izolarii, impartirii si risipirii", pentru ca in ultimul ceas sa inceapa cercetarea stiintifica a acestui segment al culturii sarbe.
Imediat dupa aceasta, s-a organizat un mare simpozion cu un subiect foarte sensibil, Literatura sarba in emigratie, 1941-1991 si s-a creat un fond special de carte la Biblioteca Academiei. Aici au intrat si 324 de carti din fondul Bibliotecii Populare din Beograd. Am adus, personal, din Romania, cateva carti de Svetislav Markovic si Slavko Vesnic, autori care se incadreaza in acest context: literatura emigratiei, un termen caracteristic literaturilor rusa, ceha, polona, germana, romana.
Termenul impune separarea emigrarii politice (literatura emigratiei, sensul principal) de literatura emigratiei economice indelungate sau temporare. Cand este vorba despre acesti doi scriitori (care s-au integrat in literatura minoritatii sarbe din Romania), evident ca argumentele economice nu-si au rostul. E greu de crezut ca cineva, datorita bogatiei obtinute prin literatura, a intrat in Romania lui Ceausescu... Dar in opera acestor autori nu apar elemente tipice pentru aceasta "clasa" de scriitori (de exemplu, prea accentuatul interes pentru chestiuni ideologice, nationale, religioase, politice, sociale).
Svetislav Markovic (n. 1909, Vrbas, Serbia - m. 1995, Bucuresti) este un autor cu un destin nefast, cu totul special. A emigrat in Romania in 1948, din motive politice, activitatea lui creatoare (poezie, proza scurta si roman) ramanand in afara atentiei criticii si cititorilor. A debutat editorial cu poezii "in spiritul vremurilor si directivelor", in 1949, cu placheta intitulata Poezii
