Daca vorbim despre inceputurile prozei sarbesti care sunt legate de numele lui Svetomir Raicov (n. 1921, Dinias - m. 1995), trebuie sa ne amintim de fragmentul din romanul Parada al lui Jovan Vitkovic (pseudonimul literar al lui Bogdan Ciplic, scriitorul sarb venit in Romania ca invatator pe baza Protocolului de colaborare intre tarile vecine, exact cand a venit si Mihai Avramescu in Voivodina), fragment publicat in almanahul "eivot" (1937). Acest roman, alaturi de cele ale lui Ivo Andric, este unul dintre primele romane sarbesti dupa al doilea razboi mondial.
Svetomir Raicov s-a apropiat de literatura (proza scurta) in jurul anului 1939, cand a obtinut un post de muncitor la o tipografie din Timisoara. Dupa razboi a lucrat ca ziarist la ziarul Pravda/Dreptatea, apoi la Banatske novine/ Ziarul din Banat (doar schimbare de nume) si, in sfarsit, ca redactor la Knjiuevni uivot/Viata literara, pana in 1981 cand s-a pensionat.
Raicov este unul dintre putinii scriitori ai minoritatii sarbe din Romania care a ramas pe scena literara mai mult de jumatate de secol, fiind fidel exclusiv prozei, in toate ipostazele ei (de la schite si proza scurta pana la nuvela si roman). Poreclit "Andric din Timisoara", are cea mai bogata opera in proza (peste cincisprezece volume, dintre care trei romane), devenind astfel unul dintre scriitorii principali ai acestei literaturi. E intemeietorul prozei de expresie sarba, cel mai rodnic scriitor din perioada 1950-1960. Este prezent in cartea colectiva de proza Inceputuri (1952), alaturi de Giura Bacchi si Slavolib Lalici, publicand apoi, incepand cu 1952, patru carti de proza scurta. Aceasta perioada se incheie cu nuvela Cand incep ploile (1959), aici autorul demonstrand un interes deosebit pentru formele lungi de proza.
In acest interval, in afara de Raicov au mai publicat doar Iova Belian si Lazar Ilici, primul rom
