Unghiul de tragere Dupa parerea mea, gestul suicidar al parintelui era hotarit dinainte. El isi pierduse unul din marile rosturi ale vietii. Cererea de micsorare a pedepsei formulata de avocati a fost picatura care-a umplut paharul. De citeva zile stau si intorc pe toate fetele cazul Larisa Chelaru. Asta, fireste, dupa sinuciderea lui Constantin Chelaru, tatal victimei. Incerc sa ies si eu din presiunea emotionala a unei tragedii comparabile cu tragediile antice, dar nu reusesc sa gasesc firul care duce la implinirea fatidica a unui destin. Sa incercam sa recapitulam sirul evenimentelor intr-o ordine cit de cit logica. Familia Chelaru constata ca Larisa, fetita de 8 ani, dispare de acasa. Se alerteaza, anunta vecinii, politia, procuratura. Ancheta se pune in miscare. Politia vine la fata locului, copiii din bloc cauta in imprejurimi, in parcuri, la gara, nu mai stiu unde, fara nici un rezultat. Politia cauta in boxele blocului, in tot subsolul, probabil ca face propria ancheta in speranta ca va descoperi un indiciu, o urma, un martor. Nu se gaseste nimic. Presa isi face datoria, cazul tine prima pagina a ziarelor locale si centrale. Opinia publica isi face datoria, spiritul comunitar functioneaza, pentru ca echipele de copii, mai mult ca sigur cu voia parintilor, cauta o fetita fie sechestrata, fie ranita, fie ucisa. Politia isi continua ancheta cu mijloacele specifice, insa fara nici un rezultat. Intr-un tirziu, cadavrul este descoperit intr-un cos de gunoi de linga bloc. Incep sa apara primele marturii, care nu aveau cum sa apara mai devreme. Exista o lista de suspecti, care e cercetata in continuare. Se constata ca fetita a fost ucisa si violata. Se descopera faptuitorul care isi recunoaste crima, nu si violul. Se recolteaza probe ADN care trage concluzia ca ucigasul si violatorul nu sint una si aceeasi persoana. Dar ADN-ul violatorului nu corespunde cu ADN-ul nic