Aflam ca Securitatea a racolat minori, copii de 12 ani. Odios, trist, revoltator. Insa mai vedem cum, pe nesimtite, intram intr-un fel de competitie a condamnarii comunismului, cu melodrame, victime si calai omniprezenti, dar pe nicaieri.
Unul ca Felix, de pilda, se va bucura privindu-ne. De cei ca el nu se mai ocupa nimeni. In schimb, se ocupa avocatii lui de exorcistii raului, tirindu-i prin tribunale. Ofensiva lor ne invata ca ei au intotdeauna timp si rabdare, nu obosesc niciodata, iar vremurile, ca un facut, lucreaza inconstient in favoarea lor.
V-ati indignat, iata, de pomana cind Felix v-a facut neam de turnatori, cind v-a recrutat, la pachet, in rindurile Securitatii, pe toti cei care ati lucrat la stat inainte de ’89. Ei bine, iata ca vremurile ii dau dreptate. Pina si copiii angajatilor la stat turnau, nu-i asa, de pe bancile scolii, din liceu, poate din leagan. Si n-a avut dreptate Felix?
Nu, n-a avut dreptate nici el, nici cei care se muncesc din rasputeri sa raspindeasca in mod egal suspiciunea in toate colturile tarii. Intimplator sau nu, de la cazul Felix incoace gradul de suspiciune sociala creste progresiv, aberant si abuziv. Ploua cu liste trimise la CNSAS din toate directiile, de la ziaristi, de la liberali etc.
Suspiciunea imprastiata grosolan si fara scrupule a maculat fara discernamint aproape tot ce misca. Vladimir Tismaneanu, cel chemat sa condamne comunismul romanesc, a cazut de curind victima unei sinistre inscenari mediatice in ziarul „Ziua”. Mai recent, in mocirla circumspectiei a fost tirita inclusiv Monica Macovei, ministrul Justitiei.
Ce conteaza ca a blocat prin lege orice portita de scapare pentru magistratii care au colaborat cu Securitatea, eliminind sintagma salvatoare „ca politie politica”! S-au gasit destui raspindaci ai suspiciunii in CSM si in PSD care sa sugereze ca,
