Tot ceea ce reusise sa produca raportul destalinizant al lui Nikita Hrusciov (februarie 1956) in sanul Partidului Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) fusese perspectiva unei iminente sciziuni intre grupul de comunisti de la Natolin (o mica localitate de langa Varsovia) si grupul Pulawska (denumit asa dupa numele strazii din Varsovia unde se reuneau membrii Comitetului de partid al Capitalei). Cel dintai grup - conservator - era alcatuit din lideri pro-sovietici de rang secund care incercau sa se derobeze de responsabilitatea pentru crimele epocii staliniste si sa-si demonstreze "antistalinismul" prin apelul la antisemitism si solicitarea, din ratiuni tactice, a readucerii lui Wladislaw Gomulka in fruntea partidului. Cel de al doilea - mai liberal -, era format din lideri evrei de origine care petrecusera anii razboiului in URSS si fosti cominternisti internationalisti si stalinisti reconvertiti la liberalizare, beneficiind de bune legaturi cu presa favorabila schimbarii, dar avand un program politic imprecis. Acest grup era in cautarea liderului providential si carismatic care sa raspunda aspiratiilor populare - fara a accepta insa revenirea lui Gomulka.

Intre timp, fata de refuzul autoritatilor de la Varsovia de a le satisface revendicarile, muncitorii din Poznan, la 28 iunie 1956, au manifestat si au scandat slogane cu continut economico-social si politic, sub privirile siderate ale expozantilor si vizitatorilor straini ai targului international de la Poznan. Atunci cand multimea a preluat controlul catorva comisariate de politie, eliberand persoanele detinute in sediul acestora, autoritatile au facut apel la fortele de represiune, care au degajat cu brutalitate strazile orasului. Cu toate ca autoritatile au pus incidentele pe seama actiunii unor "provocatori inarmati" si interventiei "agentilor imperialismului american", aflarea bilantului oficial al tulbura