Monograme Saloanele Moldovei de la Bacau au ramas printre putinele punti substantiale intre cele doua provincii romanesti. Au devenit locul predilect de intilnire al artistilor, expozitiile de la Bacau si Chisinau avind menirea de a cristaliza optiuni de viziune si limbaj plastic, atitudini fata de provocarile postmoderne. Romanii, indiferent unde se afla ei, impartasesc in arta valori comune... Trebuie sa recunoastem cu onestitate ca ceea ce nu prea reusesc sa faca oficiliatatile si politicienii in materie de unire a romanilor de pe cele doua maluri ale Prutului izbutesc artistii. Animati, cum le sta bine, de un idealism care exclude orice urma de interes mercantil sau ideologic, creatorii de arta nu istovesc de ani buni, peste cincisprezece, sa se reuneasca in spatiul vast, national si european, al culturii. Rememorez, nostalgic, anul 1991 cind entuziasmul, sincer si dezinteresat, facea ca prima editie a Saloanelor Moldovei sa exulte dorinta de cunoastere, de dialog fertil si exigent, de evaluare a stadiului artelor plastice in raport cu traditia, dar si cu provocarile contemporane. Si unii si altii am trait satisfactia de a identifica exigente si optiuni comune, bucuria de a ne stabili locul prin comparatii imediate si configura un posibil drum comun. Cu atit mai importanta a fost ideea muzeografilor bacauani, a uniunilor de creatie din Romania si Republica Moldova cu cit, cel putin la noi, Saloanele Nationale au devenit, din varii motive, din ce in ce mai rare. In context, manifestarea de la Bacau a devenit locul predilect de intilnire al artistilor, expozitiile de la Bacau si Chisinau avind menirea de a cristaliza optiuni de viziune si limbaj plastic, atitudini fata de provocarile postmoderne. Practic, Saloanele Moldovei de la Bacau au ramas printre putinele punti substantiale intre cele doua provincii romanesti. Poate, in chip firesc, ar fi trebuit ca Iasii sa