Dan Voiculescu si Corneliu Vadim Tudor ne-au adus aceasta veste infricosata, dar nu au clarificat calendarul noii noastre robii. Asa sint ei, imprecisi cu vremurile. Inainte de 1989, cind ei se chinuiau in versuri si in conturi bancare democratice, noi ne lafaiam in tiranie.
Acum, dupa 1989, datoram acestor doi barbati politici, oteliti moral de soarele Ciprului si versul la metru, demnitatea civica pe care am ocolit-o prea multa vreme.
Noii nostri disidenti democrati nu sint, din fericire, personaje tragice. Voiculescu si Vadim predica din Parlament si au, acolo, multa trecere. Cuvintul lor bine cugetat si tipatul lor temerar nu se risipesc in vint. Odinioara, Doina Cornea cara dupa ea, intr-un atelaj ponosit, naivitati pustesti si o singuratate de epava.
Acum, Vadim Tudor si colegul lui de instinct democratic se bizuie pe sprijinul unei majoritati parlamentare ferme. Aceeasi majoritate care a sarit la arme in apararea democratiei si cind a blocat dreptul de ancheta anticoruptie asupra parlamentarilor si cind a pus pieptul in apararea colectiilor de arta si termopane Nastase-Zambaccian.
Printre toti nelinistitii care s-au strins sub flamura Va-Vo, lasindu-si vraiste afacerile, companiile si calatoriile, liberalii au, desigur, meritul cel mare. Sa nu-l lasam nerasplatit. Ar insemna sa-i ingropam pe Bratieni a doua oara.
Presedintele Basescu a primit demisiile inaintate de trei sefi de servicii secrete. Trioul isi dovedise cu stralucire ineptia. Omar Hayssam plecase din tara, doar un pic mai precaut decit cutare om de rind care sare in tren fara bilet si-si face socoteala, buna, ca se va tocmi cu nasul. Demisiile n-aveau nimic neclar sau discutabil. In fond, cei trei au reusit sa urce in tren o natie intreaga.
Daca Hayssam da, noi de ce nu? Aici, in plin faliment CFR, apar si liberalii. Cu o observ
