La 3 kilometri de sîrbi, pe pămînt românesc, un pămînt despre care aveam să aflăm că este binecuvîntat, există satul Comloşu Mare. La intrare, plăcuţa cu "Sat european". După plăcuţă, un orăşel în miniatură, cu străzi asfaltate, case frumoase şi renovate, o şcoală dotată cu calculatoare, internet, cu televizoare şi aparate video; un sat cu teren de sport cu instalaţie nocturnă, un sat în care sătenii au fost doar la câteva "mustăţi" de a primi licenţă pentru a pune pe picioare şi un post de televiziune. Un sat ridicat la rang european, doar pe puterile locuitorilor săi, printr-o serie de investiţii bine făcute, în care fondurile chiar au ajuns acolo unde era nevoie, un loc şi nişte locuitori de la care n-am auzit niciodată lamentaţia "în România nu se poate". Două reportaje despre cum a intrat în Europa Comloşu Mare, iar marii săi comloşeni, au devenit europeni. (S.G.)

Am inaugurat seria satelor declarate europene (în 2005, de către Delegaţia Comisiei Europene în România) cu Zizin, din judeţul Braşov, unde eroica Andra Dumitrescu, simplă cetăţeancă, s-a luptat cu morile de vînt şi a cîştigat. Comuna Comloşu Mare, din judeţul Timiş (situată la 60 km de Timişoara şi la 3 km de graniţa cu Serbia), se integrează în aceeaşi categorie. Situaţia de aici nu este însă deloc similară cu cea din Zizin: dacă acolo comunitatea dezbinată a contribuit în mică măsură la acţiunile Andrei, aici tocmai comunitatea este cea care a reuşit să ducă la bun sfîrşit cele 10 proiecte care i-au cîştigat rîvnita titulatură. De fapt, chiar diploma lui Jonathan Scheele se acordă "grupului de iniţiativă" din localitatea Comloşu Mare. Cred, sincer, riscînd, ceea ce-mi displace profund, şi anume să laud peste măsură, că în Comloş chiar există un adevărat spirit comunitar: autorii proiectelor sînt profesori, educatori, angajaţi ai Primăriei şi primarul Vasile Busuioc însuşi. De altfel, spiri