CRONICA DE RESTAURANT Ultima data cand am impins tava la un restaurant cu autoservire a fost pe Litoral, intr-un an 1989 despre care nu stiam cum se va sfarsi. N-am amintiri prea bune despre continutul farfuriilor acelea insirate pe tejghea ca fetele de maritat pe Muntele Gaina. Zemuri lungi, fara carne (doar ici-colo cate un zgarci inselator), cartofi, fasole, pilaf; pe scurt, doua-trei feluri universale, care inchideau gura la toata lumea. Se pare ca saracia aceasta a disparut, azi, o data cu majoritatea restaurantelor populare cu autoservire. Oricum, a impinge tava nu mai e o umilinta a familiei cu buget mediu, ci, daca vreti, un moft sau expresia unei nostalgii paseiste.
Meniul la restaurantele cu autoservire se apropie din ce in ce mai mult de cel oferit in restaurantele cu servire la masa. Mi-am intarit aceasta convingere impingand, iarasi, dupa 17 ani, tava, pe Litoral, intr-un local nu departe de plaja.
MENIU IEFTIN. Sa mananci trei feluri, pe terasa, la mare, fara sa scoti din buzunar mai mult de 200.000 de lei vechi, pe cine n-ar tenta? Dar sa mai mananci si bine si pe saturate, pare incredibil! Si, totusi, s-a intamplat! La restaurantul Flora nici nu era lume prea multa la mijlocul lui iulie, asa ca mi-am ales, in voie, de pe banda, o salata tsatsiki, o ciorba de gaina si o tocanita de porc. Mi-ar fi facut cu ochiul si o supa de pui ori una de vacuta, ori un ostropel aromat⦠In ce priveste dulciurile, aveam de ales intre mai multe prajituri facute intr-un laborator de cofetarie din Constanta. Le-am cantarit din ochi si m-am oprit la un ecler cu cafea.
Ei, si-acum impresiile. Ciorba abia fusese gatita si pastra aroma leusteanului verde. Zeama nu stiu bine daca era de gaina ori de pui, dar avea o multime de stelute aurii - semn ca pasarea nu prea tinuse la silueta pentru vreunul dintre zecile concursuri de miss de pe Litoral. Taiteii de c
