In mijloacele de transport din Europa, Statele Unite, Canada, America de Sud, Australia sau Asia, ziarele gratuite au devenit ceva obisnuit. La peste zece ani de la aparitia conceptului, la nivel mondial s-a ajuns la 45 de milioane de cititori zilnic.
In 1992, in Suedia, s-au pus bazele conceptului de ziar gratuit destinat calatorilor din mijloacele de transport in comun. Insa abia dupa trei ani s-a reusit convingerea investitorilor si a autoritatilor din Stockholm pentru demararea proiectului. Asa a aparut, sub umbrela companiei Modern Times Group MTG AB, Metro - un ziar gratuit care si-a intins "tentaculele" peste tot in lume. In prezent, Metro este distribuit in 93 de orase mari din 21 de tari si este tiparit in 19 limbi. Treptat a aparut si concurenta. Compania norvegiana Schibsted a lansat 20 Minuten (20 de minute) in Elvetia si Germania (1999), Spania (2001) si Franta (2002). Editia din Germania a fost insa intrerupta in 2001, dupa un "razboi" cu Bild Zeitung si un editor local. De asemenea, in 2005, editia elvetiana a fost vanduta unei companii locale, Tamedia. In total, 20 Minuten are 20 de editii in trei tari, cu un tiraj de 1,7 milioane de exemplare. In Lituania exista un "frate mai mic" - 15 min - produs tot sub "umbrela" Schibsted.
TARGET. Daca ziarele "traditionale" au probleme in acapararea publicului tanar, nu se poate spune acelasi lucru si despre "gratuite". De exemplu, 70% dintre cititorii de Metro au sub 45 de ani. In ceea ce priveste formatul, majoritatea "ziarelor de metrou" sunt tabloide, insa exista tari precum Argentina si Austria in care dimensiunile sunt chiar mai mici decat ale unui tabloid. Ca numar de pagini, exista un "standard" de 24, insa, ca peste tot, exista si exceptii. Unele au 12 sau 16 pagini, iar recordul ii apartine editiei de vineri a Metro UK, care este tiparita in nu mai putin de 64 de pagini. Cat priveste contin
