Din generatia autorilor nascuti pe la 1940 provin doi poeti (exceptandu-i pe C. Milenovici, despre care deja a fost vorba, si pe poetul si pictorul Mihailo Ilici) care ocupa un loc deosebit in literatura sarbilor din Romania: Vlada Barzin si Draga Mirjanic.
Primul dintre ei s-a stins din viata luna trecuta (n. in satul Gelu din judetul Timis, in 1940), a fost de meserie contabil, dar a trait toata viata pentru poezie si alte iesiri in diferite genuri literare nu a avut.
A debutat cu poeme (Oda pamantului) in ziarul Pravda/ Dreptate, in anul 1967; in volum a debutat in 1975, cu poezii in limba sarba (Cand plesnesc mugurii).
Au urmat volumele Fluxuri stelare (1979), Comori de nepretuit (1983), Nelinistitele intinderi de vis (1988). A publicat si o carte de poezie in limba romana - Nemuririle ierbii, Editura "Facla", 1984 -, iar volumul Atlantida, Edtura Hestia, 1992, a fost tradus de Carmen Blaga si Lucian Alexiu.
Ultima carte a lui Barzin, Apus (2001), a fost o selectie din opera sa poetica, ei adaugandu-i-se cateva poezii inedite.
Poezia lui a fost publicata in Serbia si Ungaria, in diverse antologii, dar si in reviste si ziare. Un loc deosebit il ocupa traducerea poeziei lui in limbile minoritatilor nationale din Romania. Despre el au scris multi dintre confratii sai si colegii lui scriitori romani, precum Lucian Alexiu si Eugen Dorcescu.
Opera lui Barzin nu a fost foarte bogata, dar a fost apreciata si confirmata prin cateva premii oferite de confratii sai din Banatul romanesc, dintre care amintesc Premiul revistei Knijevni jivot (fond literar Vladimir Ciokov) pentru volumul de versuri Juramantul intinderilor (1987). A fost unul dintre fondatorii cercului literar Krila/Aripi, in satul sau natal, unde a trait cel mai mult timp scriind si practicandu-si meseria. Cativa ani buni Vlada Barzin i-a pierdut in Baragan (1951- 1955
