Sezonul transferurilor s-a incheiat. Desi, in politica - fiindca nu despre fotbal "povestim" aici -, nu poate fi vorba despre transferuri reale. In cel mai bun caz, cei care isi parasesc partidul pentru o alta formatiune primesc in "cont" de la noii tovarasi de drum niste promisiuni de genul: "te sutinem", "la alegerile urmatoare, te punem consilier/primar/parlamentar", "iti dam bani sa faci..." (in cazul celor care sunt deja primari si s-au "mutat", pentru ca - nu-i asa? - nu aveau cum sa ajute comunitatea, fiind in Opozitie), "iti dam postul de director la... X" (pentru cei care n-au primit nimic de la fostii). Chestii d-astea. Marea majoritate a traseistilor, pardon, a transferatilor, prefera partidele aflate la putere. Acolo pot ei sa se manifeste in deplinatatea fortelor, acolo simt ei cum crezurile si idealurile lor se transforma in fapte. Doar acolo, unde le miroase a putere si unde spera sa prinda cheag. L-am vazut de curand pe liderul PD, Emil Boc, mandru nevoie mare ca i s-a ingrosat formatiunea cu nu stiu cate sute de alesi. Adevarat, alesi pe listele altor partide (PSD-ul fiind cap), dar care n-au mai rezistat pe tusa opozitiei si au dat pe dinafara de dorinta de a pune osul la treaba. Domnul Boc explica aceasta migratie masiva ca pe o chestie normala, fireasca, ce incheie un ciclu. Spunea senin cum primari ai PD au fost obligati, in perioada 2000-2004, de catre mai marii PSD (prin amenintari si alte "delicii") sa dezerteze, iar acum domniile lor s-au intors la "tata grasa" a celui care l-a dat in fruntea statului pe insusi Traian Basescu. Nici nu clipea domnu' Boc cand explica fenomenu'. Nici nu vor clipi "proaspetii" colegi ai sai sa o taie din nou din PD daca acesta se va scufunda cumva si, la viitoarele alegeri, va iesi din zona castigatorilor. In politica romaneasca a contat tot timpul cantitatea, numarul, masa. PSD-ul se lauda, cam o data la lu