Autoritatile de la Bucuresti si-au anuntat destul de explicit intentia continuarii privatizarii in sistemul energetic cu productia de energie. Ceea ce, dupa instrainarea distributiei de gaze si de electricitate, precum si a productiei si distributiei de petrol, va insemna iesirea, probabil definitiva, a capitalului autohton din sistemul energetic romanesc. Buna sau rea, tendinta este contrara celei - la fel, buna sau rea - existente pe plan european si international, care, chiar si in lumea globala in care se spune ca traim, promoveaza totusi mentinerea macar in parte a unui control national in domeniu. Practic, capitalul autohton domina sistemele energetice ale tarilor si nu prea se dau semne de deschidere catre controlul strain in acest sector vital al economiei. Cam peste tot, capitalul public este preponderent si este chiar atoatestapanitor acolo unde capitalul privat autohton nu are forta financiara sa ocupe pozitii in pretentiosul sector energetic. Aceasta este situatia fara echivoc in practic toate tarile Europei Occidentale, catre care Romania nazuieste sa se indrepte ca model si in al caror club vrea sa intre. Tari mari si puternice, ca Franta, Italia, Spania, nu se rusineaza deloc ca, in energetica in general si in productia de energie in special, capitalul public face legea si cu atat mai putin se gandesc acum sa-si instraineze sectorul. Controlul german asupra sistemului energetic german este asigurat de capitalul autohton prin structuri private doar pentru ca acestea din urma au forta necesara in acest scop. Oricum, in Germania nimeni nu se gandeste sa abandoneze acest control in favoarea strainilor, chiar daca vechi parteneri din Uniunea Europeana. Acelasi lucru in Italia sau Franta, unde tentative in acest sens au fost blocate prin interventii guvernamentale taioase, chiar daca, si in aceste cazuri, a fost vorba tot de incercari din partea unor part