Regele Carol I in parcul Castelului Peles Evenimentele anului 1908 deschid o noua etapa in spinoasa problema orientala. Declansarea revolutiei junilor turci determina importante mutatii in activitatea politico-diplomatica in Balcani, in atitudinea marilor puteri fata de spatiul sud-est european. In acest context, autoritatile romane urmaresc cu atentie orice mutatie in planul raporturilor de forte din Balcani care, potrivit conceptiei factorilor de raspundere de la Bucuresti, ar prejudicia pozitia internationala a tarii, punand chiar in pericol integritatea sa teritoriala. Viena profita de slabiciunea de moment a Rusiei si decide ca este un moment prielnic pentru a prelua initiativa in Balcani. In consecinta, la inceputul lunii octombrie, Austria anexeaza Bosnia-Hertegovina, iar Bulgaria isi proclama independenta, recunoscuta in vara lui 1909, dupa mai multe luni de negocieri diplomatice. Atmosfera din Bucurestii acelor ani este surprinsa de diplomatul bulgar Petar Neikov, un avizat observator al realitatilor romanesti.
A sosit si ziua cand agentia diplomatica bulgara trebuia ridicata la rangul de legatie, asa cum se cadea in cazul unui stat suveran, independent. Aceasta s-a intamplat la sfarsitul verii lui 1909, cand colonelul Hesapciev a inmanat regelui Carol scrisorile sale de acreditare in calitate de ministru plenipotentiar al regelui bulgarilor pe langa Curtea Romana. Ceremonia a avut loc la Sinaia, resedinta de vara a regelui, printr-un protocol romanesc deosebit, foarte pitoresc, pe fundalul maretiei tinutului muntos. Caleasca regala cu patru cai, inhamati doi cate doi, cu vizitii in costume nationale (vechii surugii romani) ne-a dus incet, printre randuri de turisti eleganti, la Peles, impresionantul castel in stil neogotic, care domina frumoasa Vale a Prahovei. In spatioasa caleasca stateam, unii in fata celorlalti, colonelul Hesapciev, noul
