Porumboiu n-a ratat nimic. Chiar inainte de debutul lui in lungmetraj, in cele trei "scurte" ale sale, Pe aripile vantului, Calatorie la oras si Visul lui Liviu, moldoveanul construia deja un univers pe care-l stapanea impecabil - Vasluiul si comunele lui limitrofe - cu promiscuitatea lui cand vesela, cand disperata. Provincia romaneasca irumpea pe ecran intr-o explozie de hiperrealism si lirism, furie si compasiune. Tanarul regizor era deja un autor: avea obsesii, motive recurente si o zona geografico-umana preferata, pe care o cunoastea in intimitate si din care extragea pitorescul, dar si substanta. In plus, se dovedea a fi capabil sa scoata ce-i mai bun din actori si imagine. Scenariul pentru A fost sau n-a fost l-a scris dintr-o suflare, dupa ce amintirea unui talk-show de la o televiziune "de bloc" vasluiana l-a obsedat timp de vreo 5 ani. A facut filmul cu banii de acasa, cu un buget minimal si a rupt gura targului. La giganticul talcioc cinematografic care este Cannes-ul, publicul a fost in extaz. Tragicomedia lui Porumboiu a facut sala sa se tavaleasca de ras. 15 minute de ovatii in picioare, plus un reflector pus pe un foarte emotionat Corneliu care a invitat pe toata lumea la o cafea. Dupa ce i-am vazut pe fratii Dardenne (presedintii juriului Camera D'Or) in postura de aplaudaci frenetici, n-am mai avut nici o indoiala: premiul e al lui. Scena s-a repetat identic la Karlovy Vary sau la Toronto. Cum a reusit un film atat de provincial, facut cu mijloace atat de reduse sa-i faca sa hohoteasca cinefilii internationali si sa atinga un nerv atat de universal? O explicatie ar fi ca A fost sau n-a fost e un mare film mic care aminteste de Forman in zilele lui cele mai bune si de umorul tandru-vitriolant tipic est-european. Prestigiosul LA Weekly, de exemplu, spunea despre el ca e "delirant de amuzant si muscator de critic in legatura cu ipocrizia sociala ina